Motorul cu abur

Prin 1705 Thomas Newcomen inventează motorul cu abur, dezvoltat ulterior de către James Watt în 1769, este folosit în transportul pe uscat şi apă, în fabrici pentru mişcarea diferitelor agregate, chiar a făcut posibilă tipărirea de ziare şi alte chestii care îmi scapă momentan.


În rândurile ce vor urma am să încerc o explicaţie a principiului de funcţionare. Motorul cu abur urmăreşte transformarea de energie termică în energie de mişcare. Este un motor în doi timpi, fără ungere şi cu ardere externă, arderea făcându-se într-un boiler format din două camere; într-o parte are loc arderea combustibilului solid (lemne,cărbuni..) iar în alta se introduce apă. Conform fizicii studiate în şcolile în care obişnuiam să o ardem când eram tineri, în urma încălzirii peste temperatura de fierbere, apa se transformă în abur ceea ce duce la o creştere a presiunii în boiler. Prin intermediul unor conducte, aburul aflat sub presiune, este introdus în interiorul cilindrului unde împinge un piston până la o anumită poziţie. Pe de altă parte, o tijă aflată în continuarea pistonului, antrenează nişte angrenaje formând o mişcare de rotaţie, precum şi deschiderea/închiderea unor supape ce permit evacuarea aburului destins, şi admisia aburului sub presiune pe o altă parte a pistonului forţându-l să revină în poziţia iniţială (acţiunea se reia, astfel pistonul se mişcă înainte şi înapoi).

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu