Sisteme de racire pentru motoare.

Se știe că în interiorul motoarelor predomină forța de frecare între metale din care rezultă o mare energie termică. Pentru a evita atingerea temperaturii de calaj a părților metalice aflate în mișcare este necesară răcirea lor prin diferite metode.

Răcirea cu aer este o metoda întâlnită la motoarele montate pe unele motociclete, drujbe, pompe de apă, generatoare...în general motoare mici, în 2 timpi. Metoda este întâlnită și la unele mașini cu motorul amplasat în spate, un exemplu ar fi VW Beetle, Karmann Ghia și Porsche Roadsters. Răcirea cu aer încă se folosește pentru că este o metodă simplă, aerul pătrunde printr-un număr relativ mare de orificii special construite pentru răcirea motorului.

Răcirea uleiului

Pentru diminuarea considerabilă a forței de frecare dintre metale, este necesară ungerea cu ulei a suprafețelor de contact. Uleiul este pus în mișcare prin diferite camere ale blocului motor cu ajutorul unei pompe, astfel ajungând la locul unde are loc frecarea. Cum am mai spus, în urma frecării rezultă căldură și deci, implicit, uleiul necesită o răcire înainte de reluarea ciclului. Răcirea se face cu ajutorul unui radiator, prin care circulă uleiul încălzit în prealabil, situat într-o poziție propice trecerii unui flux de aer printre elemenții acestuia.

Răcirea cu apă este metoda cea mai intens întâlnită. Agentul circulă în interiorul motorului, separat de circuitul de ungere cu ulei, prin intermediul unor camere, care fac legătura cu radiatorul de răcire și cel de încălzire în interiorul habitaclului cu ajutorul unor țevi și furtunuri.

Radiatorul de răcire, poziționat în fața motorului facilitând de un bun flux de aer, este realizat din aluminiu pentru că este ușor și face transferul de căldură mult mai rapid.
Acesta este format din conducte de dimensiuni mici prin care circulă apa, între aceste conducte se află faguri care le susțin și permit accesul aerului efectuând răcirea.

Radiatorul de încălzire este la fel ca cel de răcire, diferențele ar fi că este situat în interior, fiind destinat încălzirii habitaclului și că este de dimensiuni reduse.

Agentul de răcire este pus în mișcare cu ajutorul unei pompe de circulație situată pe motor și antrenată de acesta prin intermediul unei curele. La prima pornire a motorului, apa circulă doar prin blocul motor și radiatorul de încălzire în habitaclu, acest fapt este datorat apariției unui termostat mecanic situat între blocul motor și radiatorul de răcire. Rolul termostatului este de a obține o încălzire rapidă a motorului, acesta deschizându-se când apa atinge o anumită temperatură facilitând accesul agentului spre radiatorul de răcire. Termostatul este format dintr-o valvă antrenată în tensiune de un arc care, la apariția căldurii, își micșorează forța de presare pe valvă facilitând deschiderea ei și implicit trecerea agentului de răcire.

Odată cu creșterea temperaturii la peste 100 grade crește și presiunea, deci circuitul fiind unul închis este recomandat a nu se deschide capacul de alimentare cu apa pe timpul funcționării motorului, chiar și la o perioadă scurtă după oprire.
Se știe că la temperaturi sub 0 grade apa îngheață, ceea ce duce la blocajul circuitului de răcire urmată de supraîncălzirea motorului, precum și, datorită dilatării apei înghețate, spargerea părților metalice. Pentru a evita astfel de situații, apa este amestecată cu antigel în proporții egale.

Pentru o răcire constantă a motorului este necesar un bun flux de aer. Mașina aflată în mișcare reprezintă o situație propice pentru un flux constant de aer. Problema apare în situația când mașina stă pe loc, astfel, pentru facilitarea unui flux de aer constant, se montează pe radiatorul de răcire un ventilator acționat electric de o termocuplă (termostat electric) la atingerea unei valori a temperaturii.